”FRICA FARA OBIECT” sau altfel spus – despre ANXIETATEA

”FRICA FARA OBIECT” sau altfel spus – despre ANXIETATEA

 

Anxietatea este o emoție fundamentală, pe care o întâlnim la oamenii din toate culturile și se prezintă ca o stare accentuată de neliniște, în care așteptăm să se întâmple ceva rău sau simțim că nu ne mai aflăm în siguranță – o ”frică fără obiect”. Particularitatea principală a acestei tulburări este dată starea continua de neliniște și de durata marcantă a acesteia – de peste șase luni.

Anxietatea și depresia se asociază frecvent în zona de diagnostic. Sindroamele anxios-depresive sunt foarte frecvente, de cele mai multe ori sindromul primar este de natură depresivă, iar anxietatea este un simptom asociat. În aceste cazuri diagnosticul poate fi de tipul ”depresie anxioasă”. Există situații în care simptomele anxioase și cele depresive coexistă, dar prezintă o intensitate redusă și nu justifică un diagnostic separat de depresie sau anxietate – prezentând un cadru de tulburarea mixtă anxioasă și depresivă sau altă situație, în care pacienții cu tulburări de anxietate dezvoltă ulterior o depresie.

Anxietatea devine o tulburare atunci când simptomele devin cronice și interferează cu viața noastră de zi cu zi și cu capacitatea de a funcționa. Persoanele care suferă de anxietate cronică generalizată raportează adesea următoarele simptome:

  • probleme de somn
  • probleme digestive
  • tensiune musculară
  • slăbiciune fizică
  • transpirația mâinilor
  • temeri legate de episoadele de confuzie
  • incapacitate în a se relaxa
  • îngrijorare continuă
  • respirație într-un ritm scurt
  • palpitații
  • deficit de memorie
  • capacitate de concentrare scăzută
  • grija excesivă
  • temeri iraționale
  • panică
  • perfecționism

Aceste simptome sunt severe și supărătoare, suficient pentru a face ca indivizii să se simtă extrem de incomod și neajutorați. Tulburările de anxietate intră într-un set de diagnostice diferențiate, depinzând de simptomele și severitatea anxietății pe care o trăiește persoana. Tulburările de anxietate împărtășesc anticiparea unei amenințări viitoare, dar diferă în tipurile de situații sau obiecte care induc comportamentul de frică sau de evitare. Diferitele tipuri de tulburare de anxietate au, de asemenea, diferite tipuri de gânduri nesănătoase asociate cu acestea. Majoritatea oamenilor au experimentat simptome trecătoare asociate cu tulburări de anxietate la un moment dat în viața lor. Astfel de sentimente – cum ar fi lipsa de respirație, senzația de inimă înțepenită fără un motiv aparent, care se confruntă cu amețeli sau cu vederea tunelului – de obicei trec cât de repede vor veni și nu se vor întoarce cu ușurință. Dar când se întorc din când în când, acest lucru poate fi un semn că sentimentele trecătoare de anxietate s-au atins stadiul de ”tulburare”.

Cauzată de numeroși factori, anxietatea poate deriva din simpli stimuli externi, abandonări emoționale, rușine, până la o reacție extremă atunci când anumite persoane sunt expuse pentru prima dată unei provocări potențiale de anxietate. Cercetările nu au explicat încă de ce unii oameni vor avea un atac de panică sau o fobie, în timp ce alții care cresc în aceeași familie și experiențe împărtășite nu experimentează aceste stări. Este posibil ca tulburările de anxietate, ca toate bolile mintale, să fie cauzate de o combinație complexă de factori care încă nu sunt pe deplin înțeleși. Acești factori includ probabil dezvoltarea din perioada copilăriei, genetica, neurobiologia, factorii psihologici, dezvoltarea personalității și indicii sociale și de mediu.

La fel ca majoritatea tulburărilor psihice, tulburările de anxietate sunt cel mai bine diagnosticate de un specialist în domeniul sănătății mintale cum ar fi un psiholog sau psihiatru.

Tulburările de anxietate sunt ușor tratate printr-o combinație de medicamente si intervenții psihoterapeutice. Mulți oameni care iau medicamente pentru tulburări de anxietate pot să le ia pe pentru situația specifică care provoacă reacția de anxietate, dar intervenția pe cauză care provoacă manifestarea tulburării se face prin terapia psihologică. Medicamentele anxiolitice tind să acționeze rapid și să aibă o viață scurtă de procesare în organism în comparație cu alte medicamente psihiatrice, a căror procesarea care poate dura săptămâni sau chiar luni de zile, cel mai eficient tip de tratament depinde în general de tipul specific de tulburare de anxietate diagnosticat.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (adesea prescurtată CBTcognitive-behavioral therapy) este poate cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate fiind adesea recomandată ca ‘intervenție standard‘.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală, are ca obiectiv determinarea clientului de a se îngrijora mai puțin, în contextual în care s-a acceptat că faptul că îngrijorarile sale au un caracter absurd, dar sunt în același timp incontrolabile.

În acest context, psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii acționează în fața situațiilor stresante, atât prin tehnicile din cabinet cât și prin psihoeducație.

Clientul este ”antrenat” pentru a fi apt să își controleze anxietatea prin strategii eficiente de relaxare, este ”antrenat” să își observe gândurile și comportamentele care alimentează stările care conduc la declanșarea simptomatologiei specifice anxietății și este ”antrenat” să înlocuiască aceste gânduri și comportamente ineficiente cu noi tipare de gândire și acțiune.

 

Roxana Alexandra POPA

Psiholog clinician & Psihoterapeut CBT & Coach

 

(articolul se presupune a fi o scurtă prezentare, urmând ca alte detalii să fie furnizate în articolele viitoare)

FOTO by Denisa Vendrami

Add Your Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
Facebook